Originea Conflictului

Redesteptarea sentimentului romanesc in RSS Moldoveneasca a declansat reactia conservatorilor rusofoni din judetul Transnistria, care s-au temut de o reunificare cu Romania.

11 august 1989 – in intreprinderile de subordonare unionala se formeaza soviete muncitoresti, numite Colectivelor Unificate de Munca (OSTK), ce incep lupta impotriva introducerii limbii romane, a alfabetului latin si a reformelor democratice.

31 august 1989 – limba romana este proclamata limba de stat in RSS Moldoveneasca.

septembrie 1989 – sovietele locale din Tiraspol, Tighina si Rabnita resping legea limbii de stat; se initiaza o miscare de nesupunere fata de autoritatile statului Moldovean.

toamna 1989 – OSTK -urile organizeaza greve si mitinguri de protest impotriva limbii romane si a alfabetului latin.

decembrie 1989 – ianuarie 1990 – referendumuri la Tiraspol si Rabnita pentru obtinerea statutului de „teritoriu autonom” al Transnistrie, in cadrul RSS Moldoveneasca.

27 aprilie 1990 – tricolorul cu cap de zimbru este adoptat ca steag national al RSS Moldoveneasca.

aprilie- mai 1990 – sovietele locale din Tiraspol si Tighina refuza prezenta tricolorului in aceste orase.

1990 – cu sprijinul direct al Armata a 14-a se organizeaza unitati para-militarea ilegale secesioniste.
mitinguri si referendumuri – organizate cu sprijinul OSTK, formatiuni paramilitare ilegale si Armata a 14-a – impotriva tricolorului si a limbii romane. Au loc actiuni separatiste.

2 septembrie 1990 – are loc, la Tiraspol, „al doilea congres extraordinar al deputatilor din Transnistria” care proclama „republica moldoveneasca sovietica socialista nistreana”.

3 septembrie 1990 – Sovietul Suprem creeaza institutia prezidentiala si il alege ca presedinte pe Mircea Snegur.

22-15 noiembrie 1990 – liderii separatisti, sprijiniti de formatiuni paramilitare proprii si de trupe ale armatei sovietice organizeaza alegeri legislative pentru „sovietul suprem” al „republicii sovietice moldovenesti nistrene”.

22 decembrie 1990 – Mihail Gorbaciov , presedintele URSS, semneaza un decret prin care declara nule hotararile „congresului II al deputatilor poporului din Transnistria”.

In schimb, masurile luate de autoritatile de la Chisinau sunt infime si strict declarative.

Inceputul conflictului
1991 – Actiuni continue de inlocuire a autoritatii Republicii Moldova cu cea a „republicii nistrene”.
Beneficiind de o inexplicabila pasivitate a autoritatilor statului Moldova, separatistii isi constituie o impresionanta forta armata, constituita din:

– garda republicana, de 8000 luptatori, subordonata „directiei de aparare” a Transnistriei
– militia, inclusiv batalionul Dnestr, de 5000 luptatori, se subordonata „directiei de interne” a „republicii nistrene”
– detasamentele teritoriale de salvare – 4000 oameni, aflati la dispozitia executivelor locale
– regimentele muncitoresti, echivalentul modern al „sovietelor de muncitori inarmati”, subordonati Colectivelor Unificate de Munca (OSTK)
– cazacii, in numar de 3-4000, cu statut de „voluntari”, erau mercenari cu solde mai mari decat ale gardistilor si subordonati direct conducerii „republicii nistrene”
Toate aceste formatiuni erau inzestrate cu armament, mijloace de transport, masini de lupta – cumparate, capturate sau furate de la Armata a 14-a rusa sau de la unitatile OMON din Transnistria.

De partea separatistilor s-a situat fatis Armata a 14-a rusa, cu un efectiv de 6500 persoane, si constituita din: o divizie motorizata, 2 regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, 2 regimente de pontonieri, un regiment de rachete, o escadrila de elicoptere.

In comparatie, tanara republica Moldova inca nu avea armata proprie, beneficiind doar de un efectiv de cateva mii de politisti, care au suplinit, in timpul conflictului, fortele armate. (1)

19 august 1991 – Are loc Puciul de la Moscova; pucistii vor avea tot sprijinul liderilor separatisti de la Tiraspol: Smirnov, Maracuta, Iakovlev, Reliakov. Dupa infrangerea pucistilor, Eltin a cerut pedepsirea acestora si a celor care i-au sustinut; incercarile administratiei de la Chisinau de a aresta liderii transnistreni, au geneart nemultumirea rusofonilor din transnistria; a inceput o actiune a femeilor rusofone care, in numar din ce in ce mai mare, au inceput sa blocheze calea ferata ce lega Transnistria de restul Basarabiei. In final, au fost arestati, apoi eliberati dupa scurt timp.

Din toamna anului 1991, politica separatistilor se manifesta prin teroare. Membri ai trupelor speciale sovietice, OMON din Riga, sosesc in limuzine la Tiraspol, cazandu-se la hotelul Kolhaznii. Misiunea lor este de a lichida pe romanii incomozi, care se opun politicii separatiste. Scenariul era acelasi: sunau la usa apartamentului, iar cand locatarul privea prin vizor, era mitraliat prin usa.

13 decembrie 1991 – Are loc un atac armat al gardistilor la podul de la Dubasari, soldat cu pierderea vietilor a patru politisti moldoveni si moartea a 20 de gardisti, cazaci si alti mercenari, veniti de pe aiurea.

Nenorocirea transnistreana se trage din 2 august 1940
Nenorocirea transnistreana se trage din 2 august 1940
„Creata prin decizia Sovietului Suprem al URSS la 2 august 1940, republica Sovietica Socialista Moldoveneasca se compunea dintr-o parte a Basarabiei, preluata de la Romania la 28 iunie 1940 ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, incheiat intre URSS si Germania, locuita majoritar de o populatie vorbitoare a limbii romane,” se spune in capitolul „Destramarea URSS, separarea Transnistriei si independenta Moldovei” al Hotararii CEDO cu privire la Grupul Ilascu.

In acelasi capitol se spune ca pe parcursul anului Armata a 14-a rusa dislocata pe teritoriul RSS Moldovenesti, se compunea din mii de soldati, unitati de infanterie, artilerie, blindate si aviatie (inclusiv avioane si elicoptere de lupta) si era avea mai multe depozite de munitii, dintre care unul dintre cele mai mari depozite de munitii din Europa, situat la Cobasna.

La 19 mai 1991, ministrul apararii URSS a ordonat comandantului Armatei a 14-a, generalul Netkaciov, mobilizarea militarilor in rezerva pentru completarea efectivelor trupelor Armatei a 14-a, dislocata in Transnistria si de a mentine aceste trupe si arsenalul militar in stare de lupta. El ar fi justificat acest ordin in acest fel: „tinand cont de faptul ca Transnistria este un teritoriu rus si ca situatia s-a inrautatit, noi trebuie sa-l aparam prin toate mijloacele”.

La 18 septembrie 1991 presedintele rmn Igor Smirnov a decis sa plaseze unitatile fortelor armate sovietice dislocate in Transnisria sub jurisdictia rmn.

La 1 decembrie 1991 in raioanele de pe malul stang al Nistrului au fost organizate alegeri prezidentiale, declarate ilegale de catre autoritatile moldovenesti. Igor Smirnov a fost ales presedinte al rmn.

La sfarsitul anului 1991 si inceputul anului 1992 au izbucnit confruntari violente intre fortele separatiste transnistrene si fortele de ordine moldovenesti, care s-au soldat cu mai multe sute de morti.

In 1991-1992 mai multe unitati militare apartinand URSS, ulterior Federatiei Ruse, au trecut cu munitia lor de partea separatistilor transnistreni, in timp ce numeroase echipamente militare ale Armatei a 14-a au cazut in mainile separatistilor.

Etichete: basarabia, conflict, razboi