Aniversarea declanșării conflictului de pe Nistru întîmpinată cu memoria trunchiată

Se împlinesc 18 ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru. Potrivit datelor statistice, în acel război au decedat 800 de persoane, 40 au fost date dispărute şi alte 3 500 au fost mutilate. Dacă ar fi să credem acestor cifre, sute de mame şi-au înmormântat feciorii, sute de copii cresc fără tată, sute de tinere soţii văduve s-au pomenit că sunt sortite să facă faţă enormelor greutăţi ale vieţii, pentru că soţii lor au căzut apărându-şi Patria.

În ziuna de 2 martie, 1992, au fost martori la toate atrocităţile organizate de cazaci. Ulterior au fost ţinuţi mai multe zile captivi, fiind puşi cu zecile în celule strâmte. Au fost torturaţi, după ce li s-au îmbrăcat veste antiglonţ, asupra lor s-a tras cu cartuşe de luptă. Discutăm cu cei, care acum 18 ani erau angajaţii Comisariatului raional de poliţie Dubăsari: maiorul pensionar Tudor Şalin, plutonierul-maior Ion Smocvin şi cu maiorul pensionar Ion Levinţa.


Ion Levinţa: „Din primele clipe, după ce am cedat Comisariatul raional de poliţie, au prins a împuşca cazacii şi gardiştii în Comisariatul raional de poliţie Dubăsari şi l-au aprins. Atuncea forţe, care erau cointeresate în declanşarea războiului, au împuşcat un cazac, poate chiar ei între dânşii şi pe unul l-au rănit. Şi atunci au avut dorinţă să ne omoare pe toţi. Să ne împuşte pe toţi, când ne-au urcat în autobus, după ce am ieşit afară…”

Toţi colaboratorii Comisariatului de poliţie Dubăsari?

Ion Levinţa: „Da. Am cedat armele, că aşa a fost comanda, ne-a urcat în autobus. În autobus un cazac a dorit să arunce o grenadă să ne exploadeze, pe toţi. S-a întâmplat că a fost luată grenada de către un ataman şi s-a evitat, s-a aplanat chestia asta. Pe urmă, în Executivul raional, de asemenea, cazacii au vrut să ne împuşte. Iarăşi s-a aplanat şi situaţia ceia. Mai pe urmă, mai târziu am fost întemniţaţi toţi acolo, în Tiraspol. Unii trei săptămâni, alţii patru săptămâni au fost deţinuţi nelegitim, forţaţi, torturaţi, maltrataţi.”

Aţi fost şi Dvs cu dânşii?

Ion Levinţa: „Da. Am fost cu dânşii.”

Dumneavoastră aţi fost unul din cei care aţi fost întemniţat?

Ion Levinţa: „Da. Noi am fost întemniţaţi. Noi eram 18 colaboratori într-o cameră de unul şaptezeci lăţimea şi trei metri. Fără ferestre, fără oxigen şi ne înăduşam. Dacă cineva bătea în uşă…; că iată colegul Smocvin de câteva ori şi-a perdut cunoştinţa.”


Ion Smocvin: „Noi am avut patru băieţi infarct la inimă.”

De ce aţi ajuns să aveţi acel infarct?

Ion Smocvin: „Ne băteau şi nu ne dădeau apă de băut.”

Motivul?

Ion Smocvin: „Să ne predăm de partea lor.”

V-aţi gândit vreo dată să treceţi de cealaltă parte?

Ion Smocvin: „Niciodată. Veneau cu Radio Pridnestrovia şi ne spuneau vorbiţi pe radio şi spuneţi că voi sunteţi vinoveţi, voi aţi împuşacţi cazacii, voi aţi început împuşcăturile – spune pe radio! Le spun că asta nu pot să spun că asta nu-i. Ei, şi de la asta bătaie şi apă nu-ţi da de băut.”

Ion Levinţa: „Dacă băteam în uşă să-l scoatem pe cel care pierdea cunoştinţa, eram bătuţi.”

Aici alături de noi şi domnul Tudor Şalin. Şi Dumneavoastră, fost angajat al Comisariatului de poliţie Dubăsari, care aţi trecut prin acel coridor al morţii. Acolo, în subsolul temniţei de la Tiraspol.


Tudor Şalin: „Ştiau ziua de naştere la fiecare şi ne făceau „cadou”. Deoarece eu sunt în martie, 10, am fost torturat foarte puternic şi am pierdut cunoştinţa atunci.”

De ziua Dumneavostră de naştere.

Tudor Şalin: „Da. De ziua de naştere.”

Şi cum v-aţi revenit?

Tudor Şalin: „M-au udat cu apă şi mi-am revenit cu greu. Nu înţelegeam unde mă aflu.”

Ion Levinţa: „Colegul Buzilă Fiodor a fost îmbrăcat cu trei veste antiglonţ şi în ziua lui de naştere i-au făcut „cadou”. La început cu automatul l-au pus ca şi cum îl împuşcă în frunte, pe urmă la gât şi pe urmă l-a împuşcat în inimă. El a căzut jos. Când i-a scos o vestă, când a doua – una a fost spartă…; a doua, s-a găsit glontele într-a treia, între veste. În fiecare zi, fiecare luam bătaie. Era permis să te duci pentru necesităţile vitale la WC – 10 secunde. Mâncarea era stricată. Băieţii, dacă consumau această hrană şi doreau să se ducă la WC nu le permiteau. 10 secunde. Domnul Mihai Sârbu, el n-a fost afară pentru dânsul vreo 10 zile, se umflase. L-au pus să spele coridorul şi un câne, un dulău mare îl asmuţeau să-l rupă.”

De ce vă supuneau unui asemenea tratament antiuman?

Ion Levinţa: „Aşa-i în firea lor. Erau cazaci, erau batalionul „Dnestr” şi erau gardiştii. Comportamentul lor era criminal. Poate că s-au gândit că niciodată nu va fi dezvăluită această taină, dar însuşi lăuntricul lor arată cine sunt „eliberatorii” noştri. Câte o dată stăm şi ne gândim, că fără oxigen, bătut, maltratat din toate punctele de vedere…; putem să-i asociem cum făceau criminalii, fasciştii în lagărele de concentrare. Poate că mai rău. Fiindcă de acuma în aşa stare erau colaboratorii, că se vedea cum e schimbat omul, cum este slăbit, cum este demoralizat absolut.”

Tudor Şalin: „În seara ceea mi-au pus cătuşele şi am fost ridicat de pe scări şi am primit…, am emoţii…”

E greu să-ţi aminteşti acele timpuri?

Tudor Şalin: „Foarte.”

Mai rar se întâmplă să vezi pe obrazul bărbatului lacrimi.

Tudor Şalin: „Sunt amintiri foarte grele.”

Amintirile ce înseamnă – durere, suferinţă, chin, necaz, decepţie?

Tudor Şalin: „Toate. Şi necaz, şi chin, şi psihologic am fost distrus. Eram gata să fim nimiciţi pe loc, însă…”

Ați văzut moartea cu ochii Dumneavoastră?

Tudor Şalin: „Da, de câteva ori…

Hai stăpâniţi puţin emoţiile şi spuneţi ce era acolo. V-au bătut?

Tudor Şalin: „Da. Mai ales noaptea. Au fost momente că am pierdut şi conştiinţa. Am crezut că n-am să mă mai întorc.”

Atunci ce vârtsă aveaţi?

Tudor Şalin: „40 de ani. Vreau să spun că am fost interogat de către serviciile speciale din comitetul securităţii din Moscova – un colonel, care ne-a înjosit. A spus că suntem prizonieri de război şi vom fi lichidaţi.”

Aşa vi se spunea cu text deschis că veţi fi lichidaţi?

Tudor Şalin: „Da.”

Ion Levinţa: „Ne scoteau la gimnastică. Făceau un coridor. De o parte şi de alta cu bastoane de cauciuc şi câte unul. Până ieşeai afară erai bătut şi când treceai înapoi erai bătut din nou. Erau unde câte 10, unde câte 20 şi băteau numai pe unu.”

Cât timp aţi stat în detenţie?

Tudor Şalin: „Eu am stat 27 de zile şi nopţi. După ce am fost schimbaţi, ultima grupă la podul Gura Bâcului…”

Cum v-au schimbat?

Tudor Şalin: „Patru persoane – Smocvin, Ghilea, Chirilov. Starea sănătăţii a fost agravată şi ei au fost eliberaţi după indicaţiile lui Smirnov. Ne-au schimbat noaptea. Pe 27 martie, vineri, ca astăzi ţin minte, încă era frig. Eram care cu barbă, care…; însă eram bucuroşi că am fost aduşi, deoarece n-am mai crezut, că aiştea care am mai rămas, şapte ofiţeri şi patru sergenţi erau…; n-o să mai scăpăm. A doua grupă a fost schimbată pe generalul Iacovlev, la aeroport aduşi cu avionul. A fost întocmit proces verbal. S-a schimbat la nivel de indicaţii, cred. Eu socot că conducerea Moldovei a ieşit la Smirnov, încolo…”

Au vrut să vă distrugă şi fizic şi psihologic.

Ion Levinţa: „Fiindcă toţi eram tineri atunci. Acuma toţi noi suntem bolnavi.”

Tudor Şalin: „Să spun aşa, când ne-a schimbat la pod, eu am sărit la pământ şi zic, Doamne, sunt născut în cămaşă şi în pantaloni de aur.”

–––––––––

Anatol Caraman, preşedintele Asociaţiei veteranilor războiului din 1992, „Tiras-Tighina”, spune că a fost un război al Federaţiei Ruse împotriva tânărului stat Republica Moldova, cu scopul de-al menţine în sfera sa de influenţă.

Anatol Caraman: „Deci 2 marie – aceasta înseamnă ziua bărbăţiei. Ziua, atunci când noi n-am mai putut răbda asuprirea imperiului rus. I-am răspuns bărbăteşte, ne-am apărat pământul, ne-am apărat fraţii, surorile, ceea ce ne-a lăsat Dumnezeu fiecărei naţiuni.”

După 18 ani de la declanşarea acestui conflict armat sângeros de la Nistru, cum vedeţi lucrurile? Cu alţi ochi? Anatol Caraman de atunci este şi Anatol Caraman de azi?

Anatol Caraman: „Practic, nu m-am schimbat. Părerile mi-au rămas aceleaşi. Sunt optimist şi cred că noi vom învinge. Independenţa va fi totuşi a noastră, până la sfârşit ne vom debarasa de influenţa aceasta a imperiului rus.”

sursa: www.europalibera.org

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: