Emisiunea «Reporter de Gardă» dezvăluie cum supravieţuiesc cei care au luptat pentru această ţară, care este atitudinea statului faţă de ei şi de ce sunt lăsaţi în anonimat.

sursa: http://reporterdegarda.md/voluntarii-de-pe-nistru

Guvernul să ne dea arme, să omorâm toti cazacii
sursa: union.md

sursa: http://www.union.md/

film din arhiva corespondentului de razboi Victor Bucataru

13 decembrie 1991 înmormântarea primelor victime a razboiului de pe Nistru, Gherghe Cașu și Ghenadie Iablocikin.
sursa: http://www.union.md/

Familia Platonov locuieşte în condiţii greu de imaginat, într-un apartament fără dotări, fără uşi la camere şi cu şapă de beton pe jos. Situaţia precară a veteranului şi a celor trei copii ai săi a atras atenţia Platformei Civice ACŢIUNEA 2012, care s-a implicat în acest caz, oferind familiei o maşină de spălat (http://www.jurnaltv.md/ro/news/greutatile-l-au-calit-293747/). Pentru a-şi crea condiţii decente de locuire, familia Platonov are nevoie de parchet şi de 5 uşi. Costurile acestora ajung la 2500 de euro.

Totodată, pentru a putea lucra din nou şi pentru a-şi întreţine familia, Veaceslav Platonov are nevoie de o proteză. Aceasta costă 24 000 de euro. Asociaţia Tighina, organizaţie componentă a Platformei Civice ACŢIUNEA 2012, anunţă demararea campaniei de colectare de fonduri pentru achiziţionarea protezei care i-ar oferi lui Veaceslav Platonov şansa revenirii la o viaţă normală. În acelaşi timp, Asociaţia Tighina semnalează necesitatea înfiinţării unui centru de protezare modern în Chişinău, astfel ca persoanele cu amputaţii ale extremităţilor superioare sau inferioare să poată beneficia de produse şi de servicii de calitate, pentru a-şi realiza întregul potenţial şi pentru a răspunde provocărilor cotidiene.

Dacă aveţi disponibilitatea de a face un bine, vă puteţi implica în această campanie donând o sumă de bani în contul Asociaţiei Tighina şi participând activ prin popularizarea cazului.

Date de contact şi număr de cont:

Asociaţia Tighina (preşedinte Alexei Paluţă)

E-mail: asociatia.tighina@yahoo.com

Număr de telefon: 0721182367

Cont bancar: RO40 MIRO 0000 1778 6016 0201

PRO CREDIT BANK Sucursala/Agenţia Vitan

Acum 19 ani, bărbatul a fost nevoit, împreună cu peste o sută de locuitori ai satelor din Căuşeni, să le sară în ajutor poliţiştilor blocaţi în Comisariatul din Tighina.

În 1992, Eugen Pâslaru era şi preşedintele raionului Căuşeni. A reuşit să-i mobilizeze pe oamenii din sate, iar la luptă a pornit în fruntea lor, alături de poliţiştii din Brigada cu destinaţie specială. Spune că şi-a făcut datoria de cetăţean şi că, dacă ar da timpul înapoi, ar lua-o de la capăt. „Mă mândresc că mi-am făcut datoria faţă de patrie. Orice cetăţean adevărat, al oricărei ţări din lume, este dator să apere pământul strămoşilor, tradiţiile, limba şi neamul”, afirmă fostul luptător.

AM MERS ÎN LUPTĂ BENEVOL

„Moldova este unica ţară din lume care şi-a bătut joc de eroii săi. Luptătorii din războiul transnistrean sunt cei mai defavorizaţi dintre toţi veteranii. Cei care au luptat în Afganistan şi în cel de-al Doilea Război Mondial au mult mai multe privilegii decât noi”, spune Eugen Pâslaru. Fostul conducător de voluntari povesteşte că a trecut prin momente mai puţin plăcute când oamenii pe care i-a mobilizat au început a cădea pe front. A trebuit să meargă în satele Cârnăţeni şi Zaim, care erau în jale şi revolte, şi să le explice de ce au murit oameni la Tighina.

Foto: Acum 19 ani, în vesta antiglonţ/ Arhiva personală

„Le-am spus că nimeni nu ne-a forţat, că am mers în luptă binevol”, îşi aminteşte Eugen Pâslaru. Le-a promis localnicilor scoaterea bărbaţii din lupte, numai că peste două zile aceştia s-au întors în tranşee, pentru că „nu erau cei mai fricoşi”.

În timp ce povesteşte, retrăieşte acele momente şi încearcă să-şi ţină în frâu emoţiile. „N-a fost un război etnic, cum spun unii, ci unul pur politic. Din cei 2.000 de voluntari din Căuşeni, 20% erau ruşi, bulgari şi ucraineni”, menţionează fostul deputat. Acesta mai susţine că autorităţile constituţionale au intervenit în raioanele de Est mult prea târziu şi că trebuiau să preia controlul înaine ca forţele separatiste să se înarmeze. „Ruşii au organizat acţiuni similare în Lituania şi Estonia. Dar balticii au ştiut să riposteze, pentru că au fost uniţi”, spune Eugen Pâslaru.

Foto: Patru oameni şi-au pierdut viaţa în una dintre luptele de la Cocieri/ Tudor Iovu

ÎN APĂRAREA TRICOLORULUI

Din martie până la 19 iunie 1992, poliţiştii de la Tighina au fost încercuiţi şi izolaţi total de forţele separatiste în clădirea comisariatului din oraş. Oamenii nu puteau ieşi din sediul instituţiei pentru că riscau să fie împuşcaţi. Mai mulţi poliţişti moldoveni au dispărut sau au fost împuşcaţi în timp ce mergeau la serviciu.

„Unii poliţişti şi deputaţi ziceau să ne retragem pentru că stăm în zadar acolo. Însă, pentru noi apărarea acestei secţii, cu tricolorul arborat în centrul Tighinei, avea o importanţă mai mult decât simbolică. Evacuarea sediului de poliţie ar fi însemnat, de fapt, că cedăm oraşul”, a menţionat fostul deputat care a luptat în război.

” La început eram Jenel sau Jenică, iar peste un an am ajuns duşman. Au început a mă săpe la Guvern şi mi-au cerut demisia.
Eugen Pâslaru, fost deputat şi fost luptător

sursa: Adevărul

Responsabilii de la Securitate de la începutul anilor ‘90 din Moldova spun că separatiştii de peste Nistru, conduşi de rusul Igor Smirnov, se pregăteau de război încă din 1989. „Aveam misiunea să culegem informaţii şi am ştiut că ei se înarmează. Ne-am trezit că începuse răboiul, cu echipe de băieţi care-o făceau pe-a partizanii”, a declarat pentru „Adevărul” Alexandru Ganenco, colonelul de Securitate care a coordonat segmentul Râbniţa-Delacău din stânga Nistrului, în timpul războiului din 1992.

DUBĂSARIUL, PENTRU O ZI
AL MOLDOVENILOR
Voluntarii au fost instruiţi militar şi încadraţi în grupurile coordonate de Ministerul Securităţii: Burunducii, Scorpionii, Răzeşii şi Dacii. Toate grupurile au acţionat în zona Dubăsari, în total numărau circa 600 de oameni. La acea dată nu exista Ministerul Apărării, rolul lui fiind îndeplinit de aceşti combatanţi, care au luat de bunăvoie arma în mână, precum şi de poliţiştii aduşi din toată ţara.

Foto: Alexandru Ganenco, colonel de Securitate care a coordonat segmentul Râbniţa-Delacău din stânga Nistrului/ Tudor Iovu

De fapt, spun foştii luptători, pe teren erau mai multe conflicte de comunicare şi putere între grupările paramilitare de voluntari, poliţişti şi conducerea armatei. Coloneii şi generalii de armată nu aveau încredere în cei de Securitate deoarece considerau că majoritatea era de origine rusofonă şi pleda pentru păstrarea Uniunii Sovietice. La rândul lor, angajaţii Securităţii susţin că exista o luptă de putere în sânul generalilor de armată, iar pe poliţişti îi considerau fără experienţă în tranşee.

În acest context, o mână de voluntari au avut câteva tentative strategice de a lua Dubăsariul şi de a rupe Transnistria în două. „În dimineaţa de 18 mai 1992, am intrat în Dubăsari. Am mers până în centrul oraşului şi am rezistat o zi şi jumătate. Atunci a fugit administraţia separatistă şi se duceau lupte de stradă”, a povestit Mihai Balan, unul dintre coordonatorii grupurilor de voluntari pe platoul Cocieri. „Am rupt linia, trebuia să vină armata şi luam oraşul. Dar am primit ordin de la colonelul de armată să ne retragem. Apoi au vrut să ne judece de Tribunalul Militar că am escaladat conflictul”, a mai spus Balan. La o tentativă de a penetra spaţiul controlat de separatişti şi de a ajunge la frontiera cu Ucraina a participat şi generalul Anton Gamurari, care conducea brigada de Poliţie cu destinaţie specială Fulger.

Foto: Generalul de Poliţie Anton Gamurari, care conducea la acea vreme Brigada de Poliţie cu destinaţie specială Fulger/ Tudor Iovu

„SMIRNOV ÎL SUNA PE ELŢÎN”

„Am ajuns până la Goian, la graniţa cu Ucraina, dar ni s-a dat ordin să ne întoarcem”, a menţionat acesta. „Cum se întâmpla ceva, Smirnov îl suna pe Elţîn (Boris Elţîn, preşedintele Rusiei în 1992 -n.r.). Acesta telefona la Chişinău, la Snegur, pe care-l ameninţa că ne bombardează ţara. Se dădea ordin să ne întoarcem”, a adăugat generalul Gamurari.

„În noaptea spre 18 mai, o bună parte dintre localnici au luat Dubăsariul. Făceau operaţiuni de capul lor. Erau însă patrioţi, foarte dârji, ştiau orice potecă. Poate nu avea să ţinem mult oraşul, dar configuraţia de război avea să se schimbe”, îşi aminteşte Gamurari.

Mai multe centre de putere

Luptătorii din războiul transnistrean susţin că partea moldovenească a făcut mai multe greşeli politice. „La Chişinău erau mai multe centre de decizie: la Preşedinţie, Parlament, Guvern şi cei care stăteau în umbră”, a declarat colonelul de securitate Alexandru Ganenco. „Orice răboi e un business, în care anumiţi oameni câştigă foarte mult. Aşa a fost şi la noi. Pe lângă familia Smirnov, oligarhi ruşi au câştigat mult”, a mai afirmat acesta. „Suntem fricoşi, nu am avut experinţă şi am acţionat ca nişte amatori”, au fost alte cauze văzute de Ganenco, care au dus la pierderea războiului.

286 de morţi. Atâţia moldoveni şi-au pierdut viaţa în timpul luptelor din Transnistria.

ACUZAŢII VECHI ŞI NEFONDATE
Mircea Snegur, fostul preşedinte al Republicii Moldova, a spus că acuzaţiile aduse conducerii statului de combatanţi sunt „vechi şi răsuflate”. „Responsabilii de atunci s-au obişnuit să găsească vinovaţi în altă parte”, a declarat Mircea Snegur.

Foto: Mihai Balan, unul dintre coordonatorii grupurilor de voluntari pe platoul Cocieri/ Tudor Iovu

SUTE DE MORŢI ŞI DE INVALIZI

În luptele din Transnistria au participat de partea moldovenească circa zece mii de oameni. Cu toţii şi-au riscat viaţa pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Dintre aceştia, circa 280 de oameni au murit, iar alţi 289 au rămas invalizi. Ziua de 2 martie 1992 a fost decretată de către Guvernul de la Chişinău drept „Zi de comemorare a persoanelor căzute în conflictul armat pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova (1991-1992)”. Tradiţional, autorităţile organizează acţiuni prin care le aduc un omagiu eroilor acestui război.

AU TRECUT NISTRUL, PE GHEAŢĂ
Mâine va fi inaugurat la Cocieri, Dubăsari, un monumet în cinstea tuturor civililor şi militarilor care au decedat pe platoul de luptă.

„La 2 martie ‘92, un grup de 70 de poliţişti din brigada specială a Ministerului de Interne a trecut Nistrul pe gheaţă, în dreptul satului Holercani, pentru a-i ajuta pe oamenii de la Cocieri, care fuseseră atacaţi de cazaci şi de separatişti”, îşi aduce aminte de începutul războiului Anton Gamurari, care conducea la acea vreme brigada de Poliţie cu destinaţie specială Fulger.

” Despre ce fel de tactică e vorba când poliţiştii erau schimbaţi la fiecare două săptămâni?

Alexandru Ganenco, colonel de Securitate

“Per ansamblu, Moldova a luat-o peste faţă din cauza laşităţii şi a trădării conducerii ţării.

Anton Gamurari, General de Poliţie

” Cel mai mare regret este că n-am reuşit să luăm Dubăsariul. Ne-am supus ordinelor şi ne-am retras.

Mihai Balan, Coordonator de voluntar

sursa: Adevarul

postat pe Youtube de Vitalicuss